marți, 13 septembrie 2011

Genul sfatos si care le stie pe toate

Nu prea e genul meu sa filozofez deoarece, desi imi merge mintea ca motorasul, zic eu (fara a fi nimic mai mult decat o persona normala), mi-e greu sa-mi gasesc cuvintele si, mai mult, sa le astern pe "hartie".
Insa unele lucruri sunt atat de evidente, incat pot fi descrise in cuvinte simple.

De exemplu, ai de-a-face de multe ori, vrei-nu vrei, cu "sfatosii". Cei care le stiu pe toate...
Ei stiu ce e bine sau nu e pentru tine, ce se cuvine sau nu, cum "e frumos" sa te porti.
In general, au in ei o mare doza de ipocrizie. Cred ca stiti ce e aia, " nu vad barna din ochii lor dar vad paiul din ochii altora".........de exemplu:... zic ei: nu "te da" la nevasta altora, dar ei s-au dat toata viata lor la nevasta ta.

Mai mult, daca nu le asculti sfaturile, o iau ca o jignire personala, un afront. Abia asteapta cea mai mica eroare sa-ti spuna :"ti-am zis eu! Vezi?daca nu m-ai ascultat...".
De multe ori, daca ai alta parere, sau pur si simplu nu te intereseaza parerea lor, trec la actiuni de forta, incepand cu barfe, jigniri si defularea propriilor lor "dejectii mintale" in capul tau.
Ei vor sa fii ca ei, de fapt cum si-ar dori ei despre ei sa fie.
Ei nu te judeca pentru ce faci, ei te judeca pentru ca esti TU.
Trebuie sa ramai in turma, sa nu fii "altfel".

In ceea ce ma priveste, m-am ferit in general sa dau sfaturi. Fiecare e cu experienta lui de viata, educatie, propriile sentimente, trairi, temeri, experiente. Destinul fiecarui om e singular si nu se aseamana cu al altuia.

Liberul arbitru, norocul, nenorocul, intamplarea, asumarea riscului, neconventionalismul, "sa fii altfel", sa gandesti altfel, sa pui la indoiala unele cutume, sa fii tolerant ..... mi se par unele din rotitele progresului.

Sa incerci sa-ti impui propriile credinte si pareri asupra altcuiva, sa gazduiesti in mintea ta " patul lui Procust" si sa incerci sa-l aplici....mi se pare forme de badaranism, intoleranta, egoism....si la urma urmei de prostie.

luni, 5 septembrie 2011

Cum ne mai distram si noi, (unii) romanii din Londra

Nu am multi prieteni in general. Pot sa-i numar cred pe degetele de la amandoua mainile.
Mai ales in Londra, unde stau acum, foarte putini, cred ca vreo 3-4.

Amicul ABC ma surprinde zilele trecute cu un telefon: "Marius!! Fac un party! Vii?"........ " Evident, DA!" - zic eu
Amicul chipurile "pune" de un business si o petrecere e binevenita, pentru un tonus bun pe viitor. Zice el: vin tipe...nu-ti fa probleme.

Am venit cu prietena mea. In mare parte virtuala, dar 100% reala ("in flash").
A fost una din cele mai frumoase seri din ultimul an. Atmosfera destinsa, chestii interesante. Oameni din toate domeniile si cu experiente de viata deosebite.

Sarutarile si imbratisarile de care am avut parte, de la EA, nu le voi uita prea curand.

Dar eu am o vorba, din viata mea: ce e prea bine sau prea frumos trece curand. S-a verificat din nou.