Starea de neliniste

Am citit ceva, cred ca acum vreo 15 ani, scrisa de George Soros intr-o carte, lucruri pe care le impartasesc:
-  starea mea de bine e una de neliniste. Atunci cand totul e calm, nu se intampla nimic, ceva nu e in ordine. Starea de liniste e o amagire, care te face sa fii relaxat, neglijent, apatic. Nu e nimic excitant in ea, provocator sau care sa te predispuna la meditatie, creativitate. Starea de liniste nu are fermentul curajului, al riscului si al castigului.

Watch here a gambler:
http://youtu.be/btj7FNzT2j8

Frumusetea iernii

Eram cu "pretenii" in zona larga a Londrei, spre sud.
Geografie, Ogel, Intocmai...cum se zice la noi, interlopi. Astea erau poreclele. Violatori, hoti, criminali, bancomate.
Alba-neagra langa Westmister, London Bridge, altele...

Intre una-alta...ne bucuram de fulgii de nea, rari in Londra

http://www.youtube.com/watch?v=DJFkO-0vJB0

Cartea mea, in progres - Capitalismul romanesc la 25 de ani dupa '89. Dominatia stangii si inercarile dreptei

Capitolul 1

  Date statistice despre Romania si populatie in 2014

            Conform ultimului recensamant la data scrierea acestei carti, recensamantul din anul 2011, in Romania locuiau in jur de 20 de milioane persoane, majoritatea rezidente in Romania.  Aproximativ 727.000 de persoane erau in evidente ca fiind plecate in strainatate . Aceste cifre dupa parerea noastra nu sunt intocmai cu realitatea  in sensul ca se considera plecate in strainatate, stabilite pe o perioada de cel putin un an, un numar de 2-2,8 milioane romani plecati dupa 1990. Acest lucru ar inseamna ca populatia ar fi de in jur de 22 milioane romani nascuti in Romania, din care 2,5 milioane cu rezidenta temporara sau permanenta in strainatate

Din populatia relevata de recensamant, cam 54% lucuiesc in mediul rural si aproximativ 46% in mediul rural. Suntem astfel pe locul 5 in UE ca procent al populatiei din mediul rural dupa Irlanda (73%), Slovacia (50%) si Estonia (48%), si Ungaria (47%). Trebuei mentionat insa ca aceste tari au un PIB/locuitori mai mare decat Romania, in cazul Irlandei mult mai mare (Irlanda 51.000 fata de Romania 7500, in dolari, conform datelor FMI), ceea ce arata ca dezvoltarea industriala si serviciile au contribuit cu mult mai mult in aceste tari decat in tara noastra compensand oarecum lipsa de productivitate din mediul rural.

Pe grupe de varste, sunt intre 0-14 ani 15,5%, intre 15-64 (de) ani: 69,7%; 65 de ani si peste 14,7% . Se estimeaza ca peste 50 de ani tabloul demografic va fi complet diferit: pensionarii vor reprezenta mai mult de jumătate din populația țării. De asemenea, in anul 2012 populația României s-a diminuat din spor natural negativ cu peste 56.000 de persoane. Populația Romaniei se va reduce destul de mult în următorii ani, estimandu-se ca în 2050 să scadă până la 15,5 milioane de persoane (-29%), conform statisticilor

Etnic, Principalul grup în România îl formează românii. Ei reprezintă, conform recensământului din 2011, 88,9 % din numărul total al populației. După români, următoarea comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor, care reprezintă 6,5 % din populație, respectiv un număr de aproximativ 1 300 000 de cetățeni. După datele oficiale, în România trăiesc 665 000 de țigani(rromi). Alte comunități importante sunt cele ale germanilor, ucraineinilor, lipovenilor, turcilor, tatarilor, sarbilor, slovacilor, bulgarilor, croatilor, grecilor, rutenilor, evreilor, cehilor, polonezilor, italienilor si armenilor. Din cei 745 421 de germani câți erau în România în 1930, în prezent au mai rămas aproximativ 60 000. De asemenea, în 1924, în Regatul României erau 796 056 de evrei, însă la recensământul din 2002 au fost numărați 6 179.

           Veniturile romanilor pe arii geografice

Pe zone, in Bucuresti-Ilfov venitul mediu lunar pe persoana a fost cu aproximativ 40% mai mare decat media pe tara si cu circa 60% peste media regiunii Nord-Est. Pe de alta parte, o gospodarie din Capitala a platit si cele mai mari impozite, de doua ori si jumatate mai mult decat una din zona Nord-Est. Polarizarea bogatiei se observa cel mai bine la analiza pe statisticile INS.Astfel, o persoana din segmentul cel mai bogat, a avut un venit mediu lunar de 7,8 ori mai mult decat o persoana din grupul cel mai sarac. In plus, veniturile bogatilor au crescut mult mai repede decat cele ale saracilor. Segmentul romanilor mai instariti include 1,8 milioane de oameni si nu este format numai din cele cateva sute de milionari mai mediatizati. Acesta este un segment larg de populatie cu un venit (mult) mai mare pe luna decat media salariilor pe economie. Pe de alta parte, circa 2,7 milioane de romani se afla in segmentul cel mai sarac si nu au castigat mai mult de 100 de euro lunar de persoana in 2012.

           Diferentele dintre impozitele platite de aceste categorii de persoane sunt uriase. O gospodarie din categoria celor considerate instarite a platit, in medie, impozite, contributii, cotizatii si taxe lunare de 105 ori mai mari decat o gospodarie din segmentul cel mai sarac. Astfel, populatia considerate mai instarita  platiteste aproximativ 56% din totalul acestor contributii. Contributia celorlalte segmente ale populatiei a fost de numai 44% din total. Aceste diferente mari se explica prin faptul ca cei mai bogati, atat prin job-uri cat si prin active, detinand proprietati mai valoroase (case, terenuri etc), platesc sume mult mai mari ca impozite, directe si indirecte, catre bugetul central si bugetele locale.

 Veniturile obtinute in mediul rural, de exemplu, din activitati sau proprietati agricole, nu au fost impozitate sau au contribuit cu sume modice la buget.Este evident ca exista o polarizare a bogatiei rezuiltata din pozitionare geografica, meserii, segment bugetar existent in zona, investitii straine, afaceri corecte sau coruptie, altele.

 

Populatia Romaniei ocupational

Numărul de salariați din România a scăzut de la 8,1 milioane în 1990, la 4,5 milioane in 2012, din totalul populației active, de 10,5 milioane persoane

            Investitii straine in Romania.

         Conform datelor BNR la sfarsitul anului 2012, investitiile straine au fost estimate la aproximativ 60 de miliarde Euro. Pe zone, acestea au fost in zona Bucuresti-Ilfov de aproximativ 60% din total, urmata de regiunile CENTRU  7,8%, VEST  7,6%,  SUD-MUNTENIA  7,2%,  SUD-EST  5,5%,  NORD-VEST  4,8%,  SUD-VEST OLTENIA 3,5%,  NORD-EST  3,0%.

           Aceasta ne arata ca cei bogati au devenit si mai  bogati iar cei saraci au facut doar un pas mic inainte. Zona cea mai saraca a Romaniei , Nord-Est practic si-a pastrat si mai mult si-a adancit decalajul de dezvoltare fata de celelalte zone.

Romanul e hot din sculare in culcare.....mai ales moldovanul

Eram azi intr-un bar, crasma din zona.  In zona crespusculara Vaslui, parte a rahatului numit Romania.
Pe la pranz, pranzul de Craciun.
A intrat unul, baiat tanar pe care-l stiu si care umbla cam beat toata ziua.

L-au facut ceilalti din bar de comanda, i-au luat banii si l-au si batut.
Azi pe 25 dec. Chipurile de Craciun.
Inca am mustrari de constiinta ca nu m-am implicat. Desi am vazut cine i-a furat banii (si i-am spus si barmanului). Dar eram singur, mi-a fost frica.
Shame on me!

Emigrant: NU DORESC NIMIC DIN ROMANIA NU VREAU SA-MI AMINTESC DE ACEASTA TARA

Despre restituiri: 

O problema spinoasa o reprezinta si dosarul de restituire al familiei N.D. Ghika, ce solicita retrocedarea a 34.000 hectare de teren forestier in zone precum Palanca, Asau, Agas, Comanesti si Darmanesti. Aceasta padure a fost confiscata de stat in 1948, pe cand proprietarii se refugiasera din calea tavalugului comunist in Occident. Ulterior, comunistii au dat padurea Ghika in administrarea Casei Autonome a Padurilor Statului, cu intelegerea (pe baza unui document semnat la acea vreme) ca aceasta sa fie administrata in diviziune: 1/3 sa ramana in proprietatea familiei Ghika si doua treimi in proprietatea statului. In 1945, potrivit unor documente invocate acum de silvicultorii din Bacau, N.D. Ghika ar fi fost acuzat de noncombat in timpul razboiului, motiv pentru care statul ar fi solicitat confiscarea averii boierului.
Proprietatea Ghika, a fost revendicata de rude indepartate, si anume Elie Vlad Sturdza si Paltin Sturdza. Comisia judeteana a invalidat notificarea celor doi, considerand ca documentele din Arhiva Nationala ar demonstra ca nu acestia sunt mostenitorii de drept, ci copiii, Nicolae si Maria. Maria i-a lasat prin acte padurea lui Nicolae. Gheorghe Savu, directorul Directiei Silvice Bacau, spune ca Nicolae Ghika, stabilit in Marea Britanie, a trimis un mail prin care declara ca "nu doreste nimic din Romania, nu vrea sa-si aminteasca de tara aceasta". In schimb, Paltin si Elie Vlad Sturdza au dat in judecata Comisia judeteana; cei doi nu s-au inteles intre ei, la un moment dat au mandatat o casa de avocatura sa le promoveze interesele, dupa care au renuntat la ea. Mostenitorii Paltin si Elie Vlad Sturdza au dat in judecata si Comisia locala Comanesti pentru refuzul de a le retroceda, conform cererii, mai mult de jumatate din acest

O TARA DE KKT!!!

Pacat ca ceea ce parea un lucru dragutz, s-a terminat intr-un norisor de fum

Vacanta de iarna s-a terminat, incepe vacanta de primavara-vara

Azi termin un ciclu de vacanta, la Londra, adica ianuarie -martie.

Azi (sau maine) incepe cred un nou ciclu, de viata....un nou anotimp.
Am fost prin centru si pare ca toata Londra e in vacanta. Turisti "la greu", fete frumoase la maieuri mulate. Era un marathon pe la palatul Buchingham, mi se descarcase telefonul ca as fi facut si ceva poze.

Asteptam jocurile olimpice....si vara, cu caldura...si de ce nu..si ceva ploi. Ploaia e samanta procreerii, deci e bine-venita.

Nu e prima data cand citesc, dar e posibil sa fie un sambure de adevar:

Zona geografică în care se află astăzi România, a fost în urmă cu peste 10.000 de ani, vatra lumii, locul unde a început cu adevărat civilizaţia umană. Acest adevăr este destul de greu de digerat pentru celelalte mari naţiuni, printre care şi cu aspiraţii inalte la titlul de popor ales…

 

 

În zona Olteniei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnacop de miner descoperit vre-o dată, cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume (8,000 ani înainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tăbliţele de la Tărtăria, judeţul Alba 5-6.000 înainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii(ahei şi dorieni), fenicienii….etc.

Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 - 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa……chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi Burebista.

 

Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu in spaţiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.

Începând cu anul 1995, dupa studii îndelungate, însă intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu arcul începând cu mileniul cinci înainte de Christos.

Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbal şi apoi păstrate cu sfinţenie. Lipsa de acasă era semnalată printr-un băţ lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient.
Traco-dacii erau singura civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a sa.

 

În jurul anului 1400 Î.C, se construieşte în Tracia nord-Dunăreană, cea dintâi şcoală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii).
Confom mărturiilor rămase posterităţii ale lui Platon şi Socrate, însuşi Pitagora şi-a completat studiile la şcoala Zamolxiană , şi tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seamă medici ai timpului.
Istoricul Herodot, îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaţilor,(Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuţi ca Cimiry. Migraţi ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda au fost cunoscuţi sub denumirea de celţi.

Zona Nord -Dunăreană (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat în aproape toate bogăţiile pământului, cu terenuri agricole(Grânarul Europei de mai târziu), păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine apărată contra majorităţii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungaţi din vatra strămoşească şi nici deznaţionalizaţi.

 

Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradiţiile strămoşilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuţioase de sânge, demonstrează un alt miracol : în ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupaţie romană, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri.

România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria în 1922, că românii vor deveni un popor îndrăgit şi respectat de toate popoarele lumii.

Bibliografie:
- Augustin Deac - Istoria Adevărului Istoric
- P.L.Tonciulescu - Ramania, paradisul regăsit
- Nicolae Densuşianu - Dacia Preistorică , Vol.1, 2, 3, 4, 5
- Cornel Bârsan - Revanşa Daciei

Rommel (locotenent pe atunci) in primul razboi mondial, pe frontul din Moldova. JENANT pentru noi, romanii

Probabil ati auzit de Rommel, fostul general german, poreclit vulpea desertului in urma razboiului condus de el pe frontul din Africa in al doilea razboi mondial contra englezilor.


Ceea ce nu prea se stie (ma refer la mine) este ca a condus operatiuni pe frontul din Moldova, ca locotenent al armatei germane, impotriva romanilor.
A publicat si o carte, in care descrie aceste operatiuni.

O sa trag concluzia la inceput: in pofida orgoliului nostru de natie superioara, nu suntem decat niste bieti ciobani iesiti la lupta. Nu ma mira ca nu suntem apreciati si luati in seama de marile natiuni.

O sa va redau cateva pasaje:

Să continui să tragi în ceaţă ar fi fost o pierdere zadarnică a muniţie. Am putut vedea un număr mare de români deplasându-se într-o grămadă dezordonată, fără vreun şef care să-i conducă. Am alergat spre ei fluturându-ne batistele şi imediat am avut 20 de prizonieri fără a trage un singur glonţ. Românii se săturaseră de un război care mersese cu certitudine foarte prost pentru ei. Câţiva dintre prizonieri ne-au ajutat să strângem laolaltă şi alţi camarazi ai lor. (1). Caporalul Brückner a surprins 5 români în clădirea vinăriei şi i-a dezarmat imediat.

Am descoperit un mare număr de români aflaţi pe marginea nordică a făgaşului, lângă o căsuţă. Am înaintat spre poziţia inamicului, trăgând şi în acelaşi timp fluturând batiste şi i-am ordonat să se predea. Românii nici nu s-au mişcat, nici nu au deschis focul.

Eram în sinea mea îngrijorat asupra finalului acţiunii. Românii stăteau unii lângă alţii, aşezaţi în ordine, disciplinaţi, cu arma la picior, vorbeau şi gesticulau între ei, însă se abţineau să tragă, dar şi să arate intenţii prietenoase. Ne-am apropiat de ei şi i-am dezarmat. Le-am spus apoi povestea despre sfârşitul războiului după care ne-am întors la echipa lui Pfeiffer cu cei 30 de prizonieri.(...)

Am continuat deplasarea către vale. După un timp, am văzut primele rânduri ale unei companii desfăşurate ivindu-se din ceaţă. Am avansat, fluturând batistele şi strigând. Compania inamică a fost luată prin surprindere. Ofiţerii au început să strige, cu furie: „Foc!“, şi în acelaşi timp să-i lovească pe militarii care, aparent, au preferat să lase armele jos. Ne aflam în cea mai precară poziţie. Compania a îndreptat armele spre noi. Ne-am aruncat la pământ imediat. Ceaţa ne-a ascuns în scurtă vreme de focurile inamicului. O parte din soldaţii inamici ne-a urmărit, în timp ce restul a continuat să tragă, la întâmplare, în ceaţă. Presaţi puternic de inamic am ajuns la echipa lui Pfeiffer şi i-am găsit pe cei 30 de prizonieri stând liniştiţi în picioare, sprijiniţi în armele lor. [...] Românii erau slabi ţintaşi, iar noi am ajuns la dispozitivul nostru cu toţi prizonierii şi fără nici o pierdere.

În mod surprinzător, lucrurile s-au liniştit. S-au mai auzit doar câteva împuşcături izolate. Românii s-au predat. M-am grăbit în direcţia aceea, în fruntea unui pluton. Prizonierii români fuseseră deja strânşi laolaltă. Erau mai mult de 100. De vreme ce toate lucrurile mergeau bine, ne-am deplasat din fermă în fermă. Am capturat întreaga garnizoană a românilor, care şi-a acceptat, astfel, soarta. Având securitatea asigurată, cu prizonierii şi plutonul care îi păzea în centru, ne-am pus în mişcare pe drumul principal al satului. Aveam 200 de prizonieri! Trupele montane intrau pe uşile caselor şi aduceau din interiorul acestora noi inamici. Ne-am apropiat de biserică, unde am constatat că numărul celor capturaţi era de trei ori mai mare ca al nostru (2): 360! Biserica era clădită pe o mică ridicătură. Un semicerc de locuinţe o înconjura. Mi s-a părut a fi locul ideal pentru a ne instala cartierul general. Prizonierii au fost băgaţi în biserică, iar compania a fost încartiruită în casele de dimprejur.

Asta e tare:

L-am primit, apoi, pe primarul local, care, după cum aflasem de la un evreu vorbitor de limbă germană, dorea să îmi predea cheile primăriei. Anticipând sosirea trupelor germane, comunitatea a copt 300 de pâini, a tăiat cîteva capete de vaci şi a plasat un număr de vedre de vin la dispoziţia trupelor (3). Am adus la biserică suficiente provizii pentru necesităţile noastre.

Cititi mai multe aici: http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/1917-razboiul-lui-rommel-romania-i

Pragul de 40 de ani

Maine implinesc 40 de ani.
Nu este un prilej neaparat de bucurie, decat ca sunt relativ sanatos si linistit. E o aniversare mai buna ca altele, mai putin vesela decat in alte dati.
O englezoaica imi spunera mai deunazi ca la ei este considerat un prag important in viata, de la care incepe practic maturitatea si adevarata viata. Vom vedea...


Sa luam partea buna a lucrurilor: fara a avea neaparat mari realizari, pot spune ca mi-am trait destul de intens viata pana acum.
Sper sa fi macar pragul care desparte jumatatea vietii mele pe acest pamant.
De maine voi incepe, categoric, o noua etapa in viata mea. Nu mi-am asternut pe hartie etapele si tintele, dar cred ca sunt undeva in subconstient.


Sa ne dea Dumnezeu sanatate si noroc, noua, parintilor si prietenilor.


Va tin la curent!!!
La Multi Ani tuturor!

Un model de viata

In ultimul timp, avand mai mult timp, poposesc mai des pe la biblioteca din Croydon. Rasfoiesc ceva carti si "browsing" pe internet.

Nu am avut sansa pana acum sa fac job-ul pe care l-am visat, in finance banking si altele apropiate.
Totusi, pana il voi lua (acel job) citesc o carte despre viata lui Warren Buffet: "The business of life"
Un capitol mi-a placut in mod deosebit:

"Rose"

Femeia locuia cred in actuala Ucraina, nascuta in jur de anul 1900.
La 16 ani, fuge din satul ei si, calatorind sub bancheta trenului cateva ore, ajunge in cel mai apropiat oras. Acolo, noaptea, bate la toate usile pana cand, la a 26 usa, spune ca vrea sa locuiasca sub acel acoperis si de a doua zi patronul usii respective va vedea de ce e ea in stare.
A doua zi, proprietarul care o primise in casa, vede ca inainte ca ceilalti angajati sa se dezmeticeasca, ea vanduse suficienta marfa, impachetata si toti clientii multumiti.
Dupa un an, era sefa peste 6 barbati maturi.

Cand a inceput primul razboi mondial, a emigrat in SUA, travesand in 3 luni toata Asia, ajungand in Japonia si de acolo in SUA. Intre timp se maritase.
3 copii, barbat-su avea o mica afacere gen "amanet", care a dat faliment in timpul crizei '28-'33.
Atunci ea s-a hotarat sa-si deschida propriul magazin de mobila. Magazin pe care l-a dezvoltat pana la SUPER supermarket.

La varsta de 90 ... si ceva de ani, isi vinde magazinul lui Waren Buffet pentru 60 de milioane dolari, cu stocuri de 85 de milioane, desi avea o oferta de 70 de milioane de la o companie nemteasca, pe care a refuzat-o doar pentru ca isi parasise tara din cauza germanilor.

Ce face "baba" dupa aia? se plictisea...Ce sa faca ea acasa toata ziua?
In fata supermarketului pe care tocmai il vanduse, mai avea o mica locatie. Isi mai deschide un magazin de mobila, la varsta de 95 de ani, care in prima zi are vanzari de 18,000 de dolari. Parcarea nu mai ajungea de clienti, carora ea le spunea sa parcheze vis-a-vis, unde era fostul ei magazin, "ca nu se vor supara". Fostul ei super-market era condus de nepotii ei, pe care ea ii categorisea ca niste "dummy".

Evident, a izbucnit un scandal dupa aia, cand vanzarile ei luasera super-proportii, din nou. Warren Buffet o stima ata de tare, incat nu s-a bagat, desi era proprietarul Supermarket-ului pe care il cumparase de la ea.
Pana la urma, i-a propus Rose-ei  sa-i mai dea 5 milioane si sa semneze un angajament ca nu va mai face un business concurent cu al lui.
Femeia avea 99 de ani. Nu stia sa scrie in engleza.

WARREN BUFFETT'S PARTNER

She got in an argument with her son over how to run the carpet department of the store. So, she quit the business she had started in 1937 with $500 worth of furniture in the basement of her husband's second hand store, and opened a new store directly across the street. Rose Blumkin, was only 95 years old. Known affectionately as Mrs. B, she zipped around her new store, Mrs. B's Warehouse, in a motorized cart working like she always had- seven days a week and fourteen hours a day. Three years later, she made up with her family and sold her store back to the original store and went back to work. Her store located in Omaha is the Nebraska Furniture Mart, the world�s largest furniture store in one location. It sits on 77 acres with over one million square feet under roof and over $160 million in sales per year. It sells two-thirds of the furniture in Omaha and large department store chains, which sell furniture in other markets, refuse to sell furniture there. NFM's customer base is a radius of 300 miles. She built it by selling furniture and carpeting at a huge discount. Rose Blumkin said the key to her success was "telling the customers what they want or should want." and "sell cheap and tell the truth." In 1983, Warren Buffet- Omaha resident and the second richest man in the United States bought an 80% interest in Nebraska Furniture Mart on a handshake from the Blumkin family for $55 million. He said that he would want to be involved in any business Rose Blumkin was a part of even if it was a popcorn stand. Buffet had often thought of buying the store, and on his birthday just walked in and asked how much they would sell it for and wrote them a check. About the transaction he said, I would rather have her word than that of all the Big 8 auditors. It's like dealing with the bank of England." The deal has been called the "historic Omaha handshake". Rose Blumkin's son, Lou and grandchildren Ron and Irv as well as other family members still run the business. She was one of eight children and grew up in a small town near Minsk in western Russia. Her father was a rabbi and her mother ran a small grocery store. She said watching how hard her mother worked motivated her to keep working and try to do better. She married Isadore Blumkin, a shoe salesman in 1913. In 1914, Isadore fled Russia in order to avoid World War I military conscription. She followed in 1917. Rose made her way to the United States by way of Siberia and China. She had to use a little bribery to get across the border. "I told the guard that I was buying leather for the army and I would bring back a bottle of Vodka," she once said in an interview. "He is still waiting." Rose Blumkin arrived in the United States not knowing a word of English and with only $66. During the Depression, to keep her family from starving, she visited clothing stores and noted their prices. She passed out 10,000 flyers advertising that she would outfit a man from head to toe for only $5. She made over $800 in one day. When Rose was 44 years old, in 1937, she borrowed $500 from her brother and bought furniture from the American Furniture Mart in Chicago and set up shop in the basement of her husband�s pawn shop. She established her businesses number one principle- sell cheap. Rose priced the furniture 10% over her cost. Her carpet suppliers sued her for violating Fair Trade Laws by selling so low. She won the case and gained considerable free publicity. Plus, she sold the judge $1400 worth of carpet when it was over. She built her business despite the fact that manufacturers would not sell to her and banks would not loan her money. The business grew and she built a bigger store in 1948 with her savings. Rose was a tireless worker, but loved every minute of it. She once told a newspaper, "I come home to eat and sleep, and that's about it. I can't wait until it gets daylight so I can get back to business." When her legs started bothering her in her nineties, she bought a motorized cart nicknamed The Rose B. Rose zipped around the store and made sales. She said she drove the cart "like a Russian Cossack." If she saw a salesman standing around not helping a customer she would ram him with her cart. She was quite blunt in her speech and was quick to fire employees she thought weren't working hard enough or had disagreements with. Her son, Lou, was there to smooth out the conflicts caused by her bluntness. He would usually hire the newly fired employee right back. She quit the Nebraska Furniture Mart in 1988, opened her new store across the street and was soon outselling the original. When she quit she demanded $96,000 for all of the vacation time that she never took. She put up a sign in her new store that said They sell it for $104, we sell for $80." When she merged her new store back with the Nebraska Furniture Mart in 1992, Warren Buffet made her sign a non-compete agreement. She was 99 year old. To sign the papers, she had to make her mark. Rose never learned how to read or write. She developed her business plan from the beginning and stuck with it. Part of her plan was to make customers for life. When a young couple just starting out would come in, she had all of the wholesale prices memorized and she would cut her margin to nothing. She knew that they would be back again and again through the years when it came time to buy furniture. During the slow times during her sixty-one years of owning the store, she went as far as selling off her own families furniture to pay the employees and bills to keep the store open. Even in her later years, she left the tags on her lamps and furniture. Perhaps, in case she needed to raise money again in a hurry. She rented the Omaha Civic Auditorium for a weekend in 1951 and held an all-out three day sale of the store�s inventory to combat the slow sales from an economy depressed by the Korean War. She sold $250,000 and eliminated all debt forever. In 1975, a tornado nearly destroyed the entire store and caused millions in damage. But, her dream continued and they rebuilt the Nebraska Furniture Mart. Warren Buffet in his famous letter to his shareholders wrote in 1984 about what he thought Rose Blumkin�s secrets were. He said, first, her and her family �apply themselves with the enthusiasm and energy that would make Ben Franklin and Horatio Alger look like dropouts." Second- "they define with extraordinary realism their area of special competence and act decisively on all matters within it.� Third- �they ignore even the most enticing propositions falling outside of that area of special competence." Fourth- "they unfailingly behave in a high-grade manner with everyone they deal with." (Mrs. B boils it down to "sell cheap and tell the truth.") Another of their business principles is "over-deliver and under promise" Rose Blumkin was extremely generous. She donated a million dollars to the Jewish Federation of Omaha to build a 119-bed nursing home. When she was asked why? Mrs. B said that when she had first arrived in the United States the Hebrew Immigrant Society had given her a free meal. To repay them, she decided that one day she would do something nice for the Jewish people that had helped her. During the 1930s, Rose and a friend met with supporters in her home to work for a Jewish homeland. That friend was the first prime minister of Israel, Golda Meier. She saved The Rose, a classic downtown theater in Omaha from demolition. It is now the Rose Blumkin Performing Arts Center. She stopped working only a few months before her death. She claimed her absence from the store was not because she was sick, but because she was lazy. She died in 1998 just shy of her 105th birthday. Warren Buffet upon hearing of her death said, "We are partners. And in most ways, she's the senior partner. She's forgotten more than I'll ever know."

Genul sfatos si care le stie pe toate

Nu prea e genul meu sa filozofez deoarece, desi imi merge mintea ca motorasul, zic eu (fara a fi nimic mai mult decat o persona normala), mi-e greu sa-mi gasesc cuvintele si, mai mult, sa le astern pe "hartie".
Insa unele lucruri sunt atat de evidente, incat pot fi descrise in cuvinte simple.

De exemplu, ai de-a-face de multe ori, vrei-nu vrei, cu "sfatosii". Cei care le stiu pe toate...
Ei stiu ce e bine sau nu e pentru tine, ce se cuvine sau nu, cum "e frumos" sa te porti.
In general, au in ei o mare doza de ipocrizie. Cred ca stiti ce e aia, " nu vad barna din ochii lor dar vad paiul din ochii altora".........de exemplu:... zic ei: nu "te da" la nevasta altora, dar ei s-au dat toata viata lor la nevasta ta.

Mai mult, daca nu le asculti sfaturile, o iau ca o jignire personala, un afront. Abia asteapta cea mai mica eroare sa-ti spuna :"ti-am zis eu! Vezi?daca nu m-ai ascultat...".
De multe ori, daca ai alta parere, sau pur si simplu nu te intereseaza parerea lor, trec la actiuni de forta, incepand cu barfe, jigniri si defularea propriilor lor "dejectii mintale" in capul tau.
Ei vor sa fii ca ei, de fapt cum si-ar dori ei despre ei sa fie.
Ei nu te judeca pentru ce faci, ei te judeca pentru ca esti TU.
Trebuie sa ramai in turma, sa nu fii "altfel".

In ceea ce ma priveste, m-am ferit in general sa dau sfaturi. Fiecare e cu experienta lui de viata, educatie, propriile sentimente, trairi, temeri, experiente. Destinul fiecarui om e singular si nu se aseamana cu al altuia.

Liberul arbitru, norocul, nenorocul, intamplarea, asumarea riscului, neconventionalismul, "sa fii altfel", sa gandesti altfel, sa pui la indoiala unele cutume, sa fii tolerant ..... mi se par unele din rotitele progresului.

Sa incerci sa-ti impui propriile credinte si pareri asupra altcuiva, sa gazduiesti in mintea ta " patul lui Procust" si sa incerci sa-l aplici....mi se pare forme de badaranism, intoleranta, egoism....si la urma urmei de prostie.

Cum ne mai distram si noi, (unii) romanii din Londra

Nu am multi prieteni in general. Pot sa-i numar cred pe degetele de la amandoua mainile.
Mai ales in Londra, unde stau acum, foarte putini, cred ca vreo 3-4.

Amicul ABC ma surprinde zilele trecute cu un telefon: "Marius!! Fac un party! Vii?"........ " Evident, DA!" - zic eu
Amicul chipurile "pune" de un business si o petrecere e binevenita, pentru un tonus bun pe viitor. Zice el: vin tipe...nu-ti fa probleme.

Am venit cu prietena mea. In mare parte virtuala, dar 100% reala ("in flash").
A fost una din cele mai frumoase seri din ultimul an. Atmosfera destinsa, chestii interesante. Oameni din toate domeniile si cu experiente de viata deosebite.

Sarutarile si imbratisarile de care am avut parte, de la EA, nu le voi uita prea curand.

Dar eu am o vorba, din viata mea: ce e prea bine sau prea frumos trece curand. S-a verificat din nou.

Prins in miezul evenimentelor din Londra, revoltele din noaptea de 6 spre 7 august

Locuiesc de vreo luna intr-o zona din Londra numita Tottenham.
Exact unde au fost evenimentele de aseara. Mai precis, chiar pe strada unde au fost revoltele.

Aseara hotarasem sa merg cu niste prieteni intr-un club.
Cand ies din casa, strada plina de oameni, eu nu am vedere pe partea strazii, ci in spate, nu auzisem zgomote pana atunci.

Cred ca am iesit exact cand incepusera violentele. M-am amestecat printre manifestanti, majoritatea negri, sa vad ce se intampla.
Era o masina de politie arzand pe mijlocul strazii si am ramas "masca" cand din senin, exact langa mine, au inceput sa sparga o masina parcata ("saraca" masina...nu avea nicio vina) dupa care i-au dat foc.
Mai mult, in fata mea au spart o usa, nu mi-am dat seama daca era casa particulara sau magazin si au intrat inauntru. Spargeau caramizi, pentru a face dintr-una mai mute bucati si le aruncau in politie, care facusera un fel de zid de protectie din scutieri.

Oricum, dupa vreo 20 de minute am plecat, ne astepta clubul.

Pe la vreo 2 noaptea, cand am iesit din club (super-party) mergeam cu baietii pe strada. In fata noastra, o gasca de negri, mascati, au spart cateva magazine de electronice si de haine.
Am sunat la politie, dar care nu a aparat nici dupa 15 minute (de fapt nu a venit deloc, a venit dimineata, adica nu au intervenit). Astia ieseau cu bratele pline de haine de firma, plasme, telefoane.

Pana la urma am plecat dar cand sa mergem acasa, erau toate drumurile blocate. Adica nu m-a lasat sa ajung acasa, politia izolase intreaga zona si nu lasau pe nimeni sa intre.
A doua zi am dat si un interviu la BBC...chiarle ziceam, ca parca e un ghetou, dar in sens invers: te lasa sa iesi din ghetou dar nu te lasa sa intri. Chipurile ca sa prezerveze probele de la "crime scene".
Multe cladiri in flacari, manifestantii se imprastiasera, erau acum ocupati cu vandalizarea magazinelor.

M-am plimbat pe strazi pana azi la ora 15, cand am reusit sa ajung acasa pe strazi laturalnice. Thanks God...dupa 17 ore de umblat hai-hui, terminat de oboseala. Cladirile inca mai fumegau, nu departe de casa in care locuiesc.


S-ar parea ca e liniste acum. Am inteles ca au fost vreo 40 de arestari, ceva raniti, nu stiu daca si victime.

Glumeam cu un prieten: imi zice...Marius, unde te duci tu apar si problemele.
Nu mai zic ca am fost aproape sa fiu luat si eu pe sus, de catre vreo 5 negri nervosi. Adrenalina am cautat...adrenalina am avut.

Pentru cei crae nu-mi cunosc vocea (si pe mine personal), o pot auzi in timp ce faceam o transmisie in direct pentru Realitatea TV:

http://www.realitatea.net/marturia-unui-roman-stabilit-la-londra-e-o-atmosfera-terifianta-aici_860035.html

Ce as face daca as sti ca azi ar fi ultima zi din viata mea

Subiectul mi-a fost inspirat de un topic de acest gen la un post de radio. Evident, multi barbati ziceau ca s-ar distra la maxim (femei, bautura..etc...nu ca nu ar fi si astea bune...in loc sa mori in chinuri).


M-am gandit un pic si cred ca as face urmatoarele:
- mi-as suna prieteni pe care nu i-am mai sunat in ultimul timp...poate ani. Sa vad ce mai fac, cum se simt. Evident, as evita sa le spun ce factor m-a indemnat sa-i sun dupa atata timp.
Mi-as suna fostele prietene (nu foarte multe, dar de calitate), cu care am avut relatii bune si de dragoste. Mi-as dori sa rememoram, poate, momente placute, clipe. Doar vorbind.
- as bea ceva, evident, si as fuma vreo tigare (asa scria Preda, in Morometii, Nu? "tigare")-doua, ca o relaxare plina de placere. Nu as manca prea mult, nu are sens sa te duci in Iad cu burta plina. Am citit ca unii detinuti condamnati la moarte doresc sa aiba o masa buna inainte de a muri...nu vad rostul.
- mi-as scrie impresiile din viata, invataturile, experientele placute (mai ales cele deosebite, extraordinare) precum si cele neplacute intr-un jurnal. Sau pe blog, cum ar fi acesta. Cred ca in scurta viata de pana acum, am acumullat ceva experiente. Evident, nu as avea timp decat pentru un rezumat.
- mi-as petrece ultimele clipe alaturi de parinti.
Cred ca nu le-am intors destul pentru cat au facut ei pentru mine. Nu cred ca exista un alt suporter neconditionat mai bun pe parcursul vietii decat parintele.
....

Mihaita Nesu, ne gandim la tine

Olanda a respirat AZI pentru Nesu!VIDEO emotionant: Suporterii si jucatorii de la Utrecht au uitat de fotbal!

Utrecht a jucat azi (15/05/2011) ultimul meci din acest sezon in fata suporterilor, dar nimeni nu s-a mai gandit la fotbal. Olanda a respirat pentru Nesu

Inainte de startul partidei dintre Utrecht si AZ Alkmaar, Mihaita Nesu, romanul lovit de o accidentare ingrozitoare, a fost in centrul atentiei.

La inceputul meciului, pe teren a fost pus un steag urias al Romaniei cu chipul lui Nesu, alaturi de mesajul "Don't give up, forever Nesu", moment in care tot stadionul a  inceput sa ii scandeze numele fundasului roman.

Jucatorii si-au facut aparitia pe gazon imbracati in tricouri cu steagul Romaniei si poza lui Nesu, iar fanii au afisat zeci de bannere cu mesaje de sustinere: "Alaturi de Nesu", "Nesu, be strong", Nesu is super", "Nesu, we love you"...

Golurile marcate la meciul de azi i-au fost de asemenea dedicate lui Mihaita Nesu.

www.Sport.ro

Oamenii se schimba

In 2007 am plecat din tara pentru o perioada. M-am intors in 2009.
Unul din lucrurile pe care le-am remarcat "din prima" este cum se schimba oamenii, incepand evident de la aparente, adica fizic.
Fetele devin domnisoare, domnisoarele se implinesc si arata ca niste doamne, barbatii capata in proportii si le apar fire de par alb.
Oamenii in varsta devin si mai in varsta. La unii se vede, la altii nu.

2 ani de absenta iti arata oamenii total altfel. Sunt fericiti cei care isi pastreaza acelasi tonus, fizic si intelectual.

Voiam totusi sa ma refer la partea intelectuala, mintala.
Unii oameni au fost rai, ciudosi, capriciosi, palavragiosi (exista acest cuvant in DEX??), carcotasi. Raman la fel sau se schimba.
Apreciez totusi ca sunt oameni care reusesc sa persevereze cu inaintarea in varsta.
Cand ma refer la inaintarea in varsta ma refer la +30.
Unii dintre noi deven mai toleranti, mai ingaduitori, isi dau seama ca viciile sunt ceva rau care le afecteaza sanatatea, lor si celor dragi lor.

In ceea ce ma priveste, m-a bucurat faptul ca o fata (femeie acum) m-a contactat pe un site de socializare si mi-a zis ca sunt colegul ei de la scoala generala, de acum 25 de ani. Eu nu o stiam dupa nume si altele, dar ea ma stia, eram in clase diferite. Mi-a zis ca seman (adica m-a recunoscut...culmea..dupa poza de profil) cu Marius P. Nitica de acum 25 de ani.
De asemenea, mi-ar placea sa cred ca m-am maturizat si psihic, mental. Ultimii 2-3 ani chiar cred ca si-au pus puternic amprenta asupra mea in aceasta directie.

P.S. Cum va spuneam ca am revazut oamenii dupa 2 ani de absenta si mi-am dat seama ca oamenii se schimba incepand cu fizicul....nu am indraznit sa intreb pe nimeni cum ma vede dupa 2 ani. Mi-a fost teama de raspuns.

La buna re-intalnire, prieteni!

O noua aventura in viata mea abia a inceput - London, UK

Am mai locuit in Londra, in perioada 2007-2009, 2009 an in care un prost de sef si un fraier de angajat (adica eu) au hotarat sa ma intorc in Romania, pentru niste afaceri.


Romania m-a dezgustat de cand s-a deschis usa avionul (anul 2009) dar am indurat vremea urata, praful, politica damboviteana si de provincie, saracia generala, ipocrizia, mizeria umana, neseriozitatea aproape 2 ani, pana acum cateva zile.


In concluzie, m-am intors in Londra acum 2 zile si locuiesc in N-E Londrei, Walthamstow area, la un prieten, momentan plecat. Stau foarte bine, liniste, curatenie.....si gratis.
Cum am ajuns in aceasta zona din Londra, cu bagajele, ce credeti prieteni? Dau nas in nas cu doua cunostinte din Vaslui, care culmea locuiesc si pe aceeasi strada cu mine in Vaslui. Mai mult, azi m-am intalnit la un MALL (Asda) cu un fost angajator de-al meu, pe care l-am vazut ultima data acum 3 ani. Ulterior m-am tot gandit la asta, inainte de a-l intalni am stat pe o banca in parc (vremea e superba aici) vreo jumate de ora. Unii s-ar intreba: ce te-apuca sa stai pe banca in miezul zilei? Ei bine, destinul mi-a soptit sa stau pe acea banca pentru a ma intalni cu acest fost angajator la timpul si la locul potrivit. Mi-a promis un job.
Ce voiam sa zic cu asta? Este ceea ce Plesu numeste: Miracolul intalnirilor.


In rest, la tot pasul e full de negri si de toate natiile...si chiar si romani. In zona in care locuiesc cred ca e cea mai aglomerata zona de romani din Londra. Dar, in rest, e bine, sunt prezente toate magazinele importante, banci, toate facilitatile.
Caut un job sau un business....


Va tin la curent!!


Daca doriti sa vizionati superbul dialog intre Plesu si Liiceanu despre Miracolul Intalnirilor, dati click pe link-ul de mai jos (va garantez, nu veti regreta):


http://www.tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-02-27-17-49.flv&id=50%20de%20minute%20cu%20Plesu%20si%20Liiceanu

Elisabeth Taylor

Aseara am urmarit un film foarte bun cu Liz Taylor. Criticii zic ca ar fi unul dintre cele mai bune fime ale ei.
"O pisica pe acoperisul fierbinte".

De fapt, l-am revazut, cred ca l-am mai vazut de cel putin 5 ori anterior. Dar eu am o vorba, decat sa vad un film prost, mai bine revad un film bun.
Am invatat un cuvant nou din acest film: mandasity = prefacatorie.

Cu siguranta, filmul nu ar fi fost la fel fara Paul Newman, un alt  monstru sacru al vremurilor de aur ale cinematografiei.
Paul a fost un tip extraordinr. A facut si o firma de Ketchup-sucul de rosii- pe care si-a pus si poza si a avut un mare succes. Banii incasati  din afacerea asta, din ce am citit, i-a donat unor fundatii.
A murit cu mai multi ani in urma.

Dar nu din acest motiv scriu acum. Saptamana asta, a murit Liz. Cred ca pe 23 martie 2011. Am citit ca a fost inmormantata la o zi dupa ce a murit, nu departe de Michael Jackson, prietenul ei.
M-am uita la film...si am urmarit-o pe Liz cat era de frumoasa. Foarte frumoasa.
S-ar parea ca ne paste acelasi lucru pe toti, pana la urma, fie ca suntem urati, frumosi, destepti, prosti, vedete sau oameni "simpli"; unele lucruri (si obsesii....am citit undeva ca la americani obsesia mortii, constientizarea si neintelegerea faptului ca pana la urma vor muri...ii "termina" psihic) ne urmaresc toata viata.

Cu siguranta unul ne va prinde, mai devreme sau mai tarziu: Death.

This is something we should all read at least once a week!

1. Life isn't fair, but it's still good.  
 Viata nu este corecta, dar este totusi frumoasa.

2. When in doubt, just take the next small step.

 Cand ai dubii, fa doar un pas mic inainte.

3. Life is too short to waste time hating anyone. 
Viata e prea scurta sa o pierzi urand pe cineva.

4. Your job won't take care of you when you are sick.  Your friends and parents will.  Stay in touch.  
Slujbei tale nu-i va pasa de tine cand esti bolnav. Prietenilor si parintilor  tai insa le vor pasa. Tine legatura cu ei.

5. Pay off your credit cards every month. 
Plateste-ti datoriile in fiecare luna.

6. You don't have to win every argument.  Agree to disagree.  
Nu trebuie sa castigi fiecare disputa. Accepta ca pot fi alte opinii.

7. Cry with someone.  It's more healing than crying alone.  
Plangi cu cineva. E mai bine decat sa plangi singur.

8. It's OK to get angry with God.  He can take it.
  Nu e nicio problema sa te superi pe Dumnezeu. El o poate duce.

9. Save for retirement starting with your first paycheck.  
Economiseste pentru pensie incepand cu primul salariu.

10. When it comes to chocolate, resistance is futile.
Cand ajungi la ciocolata, rezistenta e inutila.

11. Make peace with your past so it won't screw up the present.
  Fa pace cu trecutul tau ca sa nu-ti ruinezi prezentul.

12. It's OK to let your children see you cry.
  Este in regula daca te vad copii tai plangand.

13. Don't compare your life to others.  You have no idea what their journey is all about.
 Nu compara viata ta cu a altcuiva. Nu poti sti ce si cum  au facut altii.

14. If a relationship has to be a secret, you shouldn't be in it.
  Daca ai o relatie care ar trebui sa fie secreta, nu ar trebui sa fii in ea.

15. Everything can change in the blink of an eye.     
  Totul se poate schimba intr-o clipire de ochi.

16. Take a deep breath.  It calms the mind.
   Rasufla adanc. Iti va calma mintea.

17. Get rid of anything that isn't useful, beautiful or joyful.
   Scapa de tot ce nu este folositor, frumos sau distractiv.

18. Whatever doesn't kill you really does make you stronger.
   Orice nu te omoara, te face mai puternic.

19. It's never too late to have a happy childhood.  But the second one is up to you and no one else.
  Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita. Dar a doua copilarie depinde numai de tine si de nimeni altcineva.

20. When it comes to going after what you love in life, don't take no for an answer.
 Cand vine timpul pentru ceva ce iubesti in viata, nu accepta un NU.

21. Burn the candles, use the nice sheets, wear the fancy lingerie.  Don't save it for a special occasion.  Today is special.
 Aprinde lumanarile, foloseste cearsafuri dragute, poarta o lenjerie buna. Nu le pastra pentru ocazii special. Ziua de azi e speciala.

22. Over prepare, then go with the flow.
  Pregateste-te bine inainte, apoi du-te catre tinta.

23. Be eccentric now.  Don't wait for old age to wear purple.
   Fii excentric acum. Nu astepta pina la batranete ca sa porti roz.

24. The most important sex organ is the brain.
  Cel mai important organ sexual e creierul.

25. No one is in charge of your happiness but you.  
  Nimeni nu este responsabil pentru fericirea ta, decat tu.

26. Frame every so-called disaster with these words 'In five years, will this matter?'
  Incadreaza toate asa-zisele dezastre in aceste cuvinte: “In cinci ani, asta va conta?”

27. Always choose life.
  Intotdeauna alege viata.

28. Forgive everyone everything.
 Iarta-le tuturor totul.

29. What other people think of you is none of your business. 
 Ce altii cred despre tine nu te intereseaza.

30. Time heals almost everything.  Give time time.
 Timpul vindeca aproape orice. Da-i timpului rabdare.

31. However good or bad a situation is, it will change.
  Oricat de buna sau rea este o situatie, ea se va schimba.

32. Don't take yourself so seriously.  No one else does.
  Nu te lua prea tare in serios. Nimeni nu te ia.

33. Believe in miracles.
  Crede in miracole.

34. God loves you because of who God is, not because of anything you did or didn't do.

  Dumnezeu te iubeste pentru ca e D-zeu, nu pentru ce ai facut sau nu ai facut.

35. Don't audit life.  Show up and make the most of it now.

   Nu judeca viata. Ia cat de mult poti din ea acum.

36. Growing old beats the alternative -- dying young.

  Sa imbatranesti bate alternativa - sa mori tanar.

37. Your children get only one childhood.

  Copii tai au o singura copilarie.

38. All that truly matters in the end is that you loved.

  Tot ca va fi contat pana la urma in viata e ceea ce ti-a placut traind-o.

39. Get outside every day.  Miracles are waiting everywhere.

  Iesi in oras zilnic. Miracolele asteapta peste tot.

40. If we all threw our problems in a pile and saw everyone else's, we'd grab ours back.
  Daca ne neglijam problemele si ne ocupam de problemele altora, ne va lua de spate.

41. Envy is a waste of time.  You already have all you need.
  Invidia este o pierdere de timp. Deja ai tot tot ce-ti trebuie.

42. The best is yet to come.

  Ce e cel ai bun "e pe vine" .....adica asteapta sa vina.

43. No matter how you feel, get up, dress up and show up.
   Nu conteaza cum te simti, scoala-te, imbaca-te si fa-ti aparitia.

44. Yield.
 Las-o balta! Uita!

45. Life isn't tied with a bow, but it's still a gift.
  Viata nu este legata cu o banderola, dar este totusi un dar.

Its estimated 93% won't forward this.  If you are one of the 7% who will, forward this with the title '7%'.