marți, 13 septembrie 2011

Genul sfatos si care le stie pe toate

Nu prea e genul meu sa filozofez deoarece, desi imi merge mintea ca motorasul, zic eu (fara a fi nimic mai mult decat o persona normala), mi-e greu sa-mi gasesc cuvintele si, mai mult, sa le astern pe "hartie".
Insa unele lucruri sunt atat de evidente, incat pot fi descrise in cuvinte simple.

De exemplu, ai de-a-face de multe ori, vrei-nu vrei, cu "sfatosii". Cei care le stiu pe toate...
Ei stiu ce e bine sau nu e pentru tine, ce se cuvine sau nu, cum "e frumos" sa te porti.
In general, au in ei o mare doza de ipocrizie. Cred ca stiti ce e aia, " nu vad barna din ochii lor dar vad paiul din ochii altora".........de exemplu:... zic ei: nu "te da" la nevasta altora, dar ei s-au dat toata viata lor la nevasta ta.

Mai mult, daca nu le asculti sfaturile, o iau ca o jignire personala, un afront. Abia asteapta cea mai mica eroare sa-ti spuna :"ti-am zis eu! Vezi?daca nu m-ai ascultat...".
De multe ori, daca ai alta parere, sau pur si simplu nu te intereseaza parerea lor, trec la actiuni de forta, incepand cu barfe, jigniri si defularea propriilor lor "dejectii mintale" in capul tau.
Ei vor sa fii ca ei, de fapt cum si-ar dori ei despre ei sa fie.
Ei nu te judeca pentru ce faci, ei te judeca pentru ca esti TU.
Trebuie sa ramai in turma, sa nu fii "altfel".

In ceea ce ma priveste, m-am ferit in general sa dau sfaturi. Fiecare e cu experienta lui de viata, educatie, propriile sentimente, trairi, temeri, experiente. Destinul fiecarui om e singular si nu se aseamana cu al altuia.

Liberul arbitru, norocul, nenorocul, intamplarea, asumarea riscului, neconventionalismul, "sa fii altfel", sa gandesti altfel, sa pui la indoiala unele cutume, sa fii tolerant ..... mi se par unele din rotitele progresului.

Sa incerci sa-ti impui propriile credinte si pareri asupra altcuiva, sa gazduiesti in mintea ta " patul lui Procust" si sa incerci sa-l aplici....mi se pare forme de badaranism, intoleranta, egoism....si la urma urmei de prostie.

luni, 5 septembrie 2011

Cum ne mai distram si noi, (unii) romanii din Londra

Nu am multi prieteni in general. Pot sa-i numar cred pe degetele de la amandoua mainile.
Mai ales in Londra, unde stau acum, foarte putini, cred ca vreo 3-4.

Amicul ABC ma surprinde zilele trecute cu un telefon: "Marius!! Fac un party! Vii?"........ " Evident, DA!" - zic eu
Amicul chipurile "pune" de un business si o petrecere e binevenita, pentru un tonus bun pe viitor. Zice el: vin tipe...nu-ti fa probleme.

Am venit cu prietena mea. In mare parte virtuala, dar 100% reala ("in flash").
A fost una din cele mai frumoase seri din ultimul an. Atmosfera destinsa, chestii interesante. Oameni din toate domeniile si cu experiente de viata deosebite.

Sarutarile si imbratisarile de care am avut parte, de la EA, nu le voi uita prea curand.

Dar eu am o vorba, din viata mea: ce e prea bine sau prea frumos trece curand. S-a verificat din nou.

duminică, 7 august 2011

Prins in miezul evenimentelor din Londra, revoltele din noaptea de 6 spre 7 august

Locuiesc de vreo luna intr-o zona din Londra numita Tottenham.
Exact unde au fost evenimentele de aseara. Mai precis, chiar pe strada unde au fost revoltele.

Aseara hotarasem sa merg cu niste prieteni intr-un club.
Cand ies din casa, strada plina de oameni, eu nu am vedere pe partea strazii, ci in spate, nu auzisem zgomote pana atunci.

Cred ca am iesit exact cand incepusera violentele. M-am amestecat printre manifestanti, majoritatea negri, sa vad ce se intampla.
Era o masina de politie arzand pe mijlocul strazii si am ramas "masca" cand din senin, exact langa mine, au inceput sa sparga o masina parcata ("saraca" masina...nu avea nicio vina) dupa care i-au dat foc.
Mai mult, in fata mea au spart o usa, nu mi-am dat seama daca era casa particulara sau magazin si au intrat inauntru. Spargeau caramizi, pentru a face dintr-una mai mute bucati si le aruncau in politie, care facusera un fel de zid de protectie din scutieri.

Oricum, dupa vreo 20 de minute am plecat, ne astepta clubul.

Pe la vreo 2 noaptea, cand am iesit din club (super-party) mergeam cu baietii pe strada. In fata noastra, o gasca de negri, mascati, au spart cateva magazine de electronice si de haine.
Am sunat la politie, dar care nu a aparat nici dupa 15 minute (de fapt nu a venit deloc, a venit dimineata, adica nu au intervenit). Astia ieseau cu bratele pline de haine de firma, plasme, telefoane.

Pana la urma am plecat dar cand sa mergem acasa, erau toate drumurile blocate. Adica nu m-a lasat sa ajung acasa, politia izolase intreaga zona si nu lasau pe nimeni sa intre.
A doua zi am dat si un interviu la BBC...chiarle ziceam, ca parca e un ghetou, dar in sens invers: te lasa sa iesi din ghetou dar nu te lasa sa intri. Chipurile ca sa prezerveze probele de la "crime scene".
Multe cladiri in flacari, manifestantii se imprastiasera, erau acum ocupati cu vandalizarea magazinelor.

M-am plimbat pe strazi pana azi la ora 15, cand am reusit sa ajung acasa pe strazi laturalnice. Thanks God...dupa 17 ore de umblat hai-hui, terminat de oboseala. Cladirile inca mai fumegau, nu departe de casa in care locuiesc.


S-ar parea ca e liniste acum. Am inteles ca au fost vreo 40 de arestari, ceva raniti, nu stiu daca si victime.

Glumeam cu un prieten: imi zice...Marius, unde te duci tu apar si problemele.
Nu mai zic ca am fost aproape sa fiu luat si eu pe sus, de catre vreo 5 negri nervosi. Adrenalina am cautat...adrenalina am avut.

Pentru cei crae nu-mi cunosc vocea (si pe mine personal), o pot auzi in timp ce faceam o transmisie in direct pentru Realitatea TV:

http://www.realitatea.net/marturia-unui-roman-stabilit-la-londra-e-o-atmosfera-terifianta-aici_860035.html



vineri, 20 mai 2011

Ce as face daca as sti ca azi ar fi ultima zi din viata mea

Subiectul mi-a fost inspirat de un topic de acest gen la un post de radio. Evident, multi barbati ziceau ca s-ar distra la maxim (femei, bautura..etc...nu ca nu ar fi si astea bune...in loc sa mori in chinuri).


M-am gandit un pic si cred ca as face urmatoarele:
- mi-as suna prieteni pe care nu i-am mai sunat in ultimul timp...poate ani. Sa vad ce mai fac, cum se simt. Evident, as evita sa le spun ce factor m-a indemnat sa-i sun dupa atata timp.
Mi-as suna fostele prietene (nu foarte multe, dar de calitate), cu care am avut relatii bune si de dragoste. Mi-as dori sa rememoram, poate, momente placute, clipe. Doar vorbind.
- as bea ceva, evident, si as fuma vreo tigare (asa scria Preda, in Morometii, Nu? "tigare")-doua, ca o relaxare plina de placere. Nu as manca prea mult, nu are sens sa te duci in Iad cu burta plina. Am citit ca unii detinuti condamnati la moarte doresc sa aiba o masa buna inainte de a muri...nu vad rostul.
- mi-as scrie impresiile din viata, invataturile, experientele placute (mai ales cele deosebite, extraordinare) precum si cele neplacute intr-un jurnal. Sau pe blog, cum ar fi acesta. Cred ca in scurta viata de pana acum, am acumullat ceva experiente. Evident, nu as avea timp decat pentru un rezumat.
- mi-as petrece ultimele clipe alaturi de parinti.
Cred ca nu le-am intors destul pentru cat au facut ei pentru mine. Nu cred ca exista un alt suporter neconditionat mai bun pe parcursul vietii decat parintele.
....

duminică, 15 mai 2011

Mihaita Nesu, ne gandim la tine

Olanda a respirat AZI pentru Nesu!VIDEO emotionant: Suporterii si jucatorii de la Utrecht au uitat de fotbal!

Utrecht a jucat azi (15/05/2011) ultimul meci din acest sezon in fata suporterilor, dar nimeni nu s-a mai gandit la fotbal. Olanda a respirat pentru Nesu
Inainte de startul partidei dintre Utrecht si AZ Alkmaar, Mihaita Nesu, romanul lovit de o accidentare ingrozitoare, a fost in centrul atentiei.
La inceputul meciului, pe teren a fost pus un steag urias al Romaniei cu chipul lui Nesu, alaturi de mesajul "Don't give up, forever Nesu", moment in care tot stadionul a  inceput sa ii scandeze numele fundasului roman.
Jucatorii si-au facut aparitia pe gazon imbracati in tricouri cu steagul Romaniei si poza lui Nesu, iar fanii au afisat zeci de bannere cu mesaje de sustinere: "Alaturi de Nesu", "Nesu, be strong", Nesu is super", "Nesu, we love you"...
Golurile marcate la meciul de azi i-au fost de asemenea dedicate lui Mihaita Nesu.




www.Sport.ro

luni, 9 mai 2011

Oamenii se schimba

In 2007 am plecat din tara pentru o perioada. M-am intors in 2009.
Unul din lucrurile pe care le-am remarcat "din prima" este cum se schimba oamenii, incepand evident de la aparente, adica fizic.
Fetele devin domnisoare, domnisoarele se implinesc si arata ca niste doamne, barbatii capata in proportii si le apar fire de par alb.
Oamenii in varsta devin si mai in varsta. La unii se vede, la altii nu.

2 ani de absenta iti arata oamenii total altfel. Sunt fericiti cei care isi pastreaza acelasi tonus, fizic si intelectual.

Voiam totusi sa ma refer la partea intelectuala, mintala.
Unii oameni au fost rai, ciudosi, capriciosi, palavragiosi (exista acest cuvant in DEX??), carcotasi. Raman la fel sau se schimba.
Apreciez totusi ca sunt oameni care reusesc sa persevereze cu inaintarea in varsta.
Cand ma refer la inaintarea in varsta ma refer la +30.
Unii dintre noi deven mai toleranti, mai ingaduitori, isi dau seama ca viciile sunt ceva rau care le afecteaza sanatatea, lor si celor dragi lor.

In ceea ce ma priveste, m-a bucurat faptul ca o fata (femeie acum) m-a contactat pe un site de socializare si mi-a zis ca sunt colegul ei de la scoala generala, de acum 25 de ani. Eu nu o stiam dupa nume si altele, dar ea ma stia, eram in clase diferite. Mi-a zis ca seman (adica m-a recunoscut...culmea..dupa poza de profil) cu Marius P. Nitica de acum 25 de ani.
De asemenea, mi-ar placea sa cred ca m-am maturizat si psihic, mental. Ultimii 2-3 ani chiar cred ca si-au pus puternic amprenta asupra mea in aceasta directie.

P.S. Cum va spuneam ca am revazut oamenii dupa 2 ani de absenta si mi-am dat seama ca oamenii se schimba incepand cu fizicul....nu am indraznit sa intreb pe nimeni cum ma vede dupa 2 ani. Mi-a fost teama de raspuns.

La buna re-intalnire, prieteni!

marți, 19 aprilie 2011

O noua aventura in viata mea abia a inceput - London, UK

Am mai locuit in Londra, in perioada 2007-2009, 2009 an in care un prost de sef si un fraier de angajat (adica eu) au hotarat sa ma intorc in Romania, pentru niste afaceri.


Romania m-a dezgustat de cand s-a deschis usa avionul (anul 2009) dar am indurat vremea urata, praful, politica damboviteana si de provincie, saracia generala, ipocrizia, mizeria umana, neseriozitatea aproape 2 ani, pana acum cateva zile.


In concluzie, m-am intors in Londra acum 2 zile si locuiesc in N-E Londrei, Walthamstow area, la un prieten, momentan plecat. Stau foarte bine, liniste, curatenie.....si gratis.
Cum am ajuns in aceasta zona din Londra, cu bagajele, ce credeti prieteni? Dau nas in nas cu doua cunostinte din Vaslui, care culmea locuiesc si pe aceeasi strada cu mine in Vaslui. Mai mult, azi m-am intalnit la un MALL (Asda) cu un fost angajator de-al meu, pe care l-am vazut ultima data acum 3 ani. Ulterior m-am tot gandit la asta, inainte de a-l intalni am stat pe o banca in parc (vremea e superba aici) vreo jumate de ora. Unii s-ar intreba: ce te-apuca sa stai pe banca in miezul zilei? Ei bine, destinul mi-a soptit sa stau pe acea banca pentru a ma intalni cu acest fost angajator la timpul si la locul potrivit. Mi-a promis un job.
Ce voiam sa zic cu asta? Este ceea ce Plesu numeste: Miracolul intalnirilor.


In rest, la tot pasul e full de negri si de toate natiile...si chiar si romani. In zona in care locuiesc cred ca e cea mai aglomerata zona de romani din Londra. Dar, in rest, e bine, sunt prezente toate magazinele importante, banci, toate facilitatile.
Caut un job sau un business....


Va tin la curent!!


Daca doriti sa vizionati superbul dialog intre Plesu si Liiceanu despre Miracolul Intalnirilor, dati click pe link-ul de mai jos (va garantez, nu veti regreta):


http://www.tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-02-27-17-49.flv&id=50%20de%20minute%20cu%20Plesu%20si%20Liiceanu