vineri, 25 martie 2011

Elisabeth Taylor

Aseara am urmarit un film foarte bun cu Liz Taylor. Criticii zic ca ar fi unul dintre cele mai bune fime ale ei.
"O pisica pe acoperisul fierbinte".

De fapt, l-am revazut, cred ca l-am mai vazut de cel putin 5 ori anterior. Dar eu am o vorba, decat sa vad un film prost, mai bine revad un film bun.
Am invatat un cuvant nou din acest film: mandasity = prefacatorie.

Cu siguranta, filmul nu ar fi fost la fel fara Paul Newman, un alt  monstru sacru al vremurilor de aur ale cinematografiei.
Paul a fost un tip extraordinr. A facut si o firma de Ketchup-sucul de rosii- pe care si-a pus si poza si a avut un mare succes. Banii incasati  din afacerea asta, din ce am citit, i-a donat unor fundatii.
A murit cu mai multi ani in urma.

Dar nu din acest motiv scriu acum. Saptamana asta, a murit Liz. Cred ca pe 23 martie 2011. Am citit ca a fost inmormantata la o zi dupa ce a murit, nu departe de Michael Jackson, prietenul ei.
M-am uita la film...si am urmarit-o pe Liz cat era de frumoasa. Foarte frumoasa.
S-ar parea ca ne paste acelasi lucru pe toti, pana la urma, fie ca suntem urati, frumosi, destepti, prosti, vedete sau oameni "simpli"; unele lucruri (si obsesii....am citit undeva ca la americani obsesia mortii, constientizarea si neintelegerea faptului ca pana la urma vor muri...ii "termina" psihic) ne urmaresc toata viata.

Cu siguranta unul ne va prinde, mai devreme sau mai tarziu: Death.