joi, 29 decembrie 2011

Pragul de 40 de ani

Maine implinesc 40 de ani.
Nu este un prilej neaparat de bucurie, decat ca sunt relativ sanatos si linistit. E o aniversare mai buna ca altele, mai putin vesela decat in alte dati.
O englezoaica imi spunera mai deunazi ca la ei este considerat un prag important in viata, de la care incepe practic maturitatea si adevarata viata. Vom vedea...


Sa luam partea buna a lucrurilor: fara a avea neaparat mari realizari, pot spune ca mi-am trait destul de intens viata pana acum.
Sper sa fi macar pragul care desparte jumatatea vietii mele pe acest pamant.
De maine voi incepe, categoric, o noua etapa in viata mea. Nu mi-am asternut pe hartie etapele si tintele, dar cred ca sunt undeva in subconstient.


Sa ne dea Dumnezeu sanatate si noroc, noua, parintilor si prietenilor.


Va tin la curent!!!
La Multi Ani tuturor!

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Un model de viata

In ultimul timp, avand mai mult timp, poposesc mai des pe la biblioteca din Croydon. Rasfoiesc ceva carti si "browsing" pe internet.

Nu am avut sansa pana acum sa fac job-ul pe care l-am visat, in finance banking si altele apropiate.
Totusi, pana il voi lua (acel job) citesc o carte despre viata lui Warren Buffet: "The business of life"
Un capitol mi-a placut in mod deosebit:

"Rose"

Femeia locuia cred in actuala Ucraina, nascuta in jur de anul 1900.
La 16 ani, fuge din satul ei si, calatorind sub bancheta trenului cateva ore, ajunge in cel mai apropiat oras. Acolo, noaptea, bate la toate usile pana cand, la a 26 usa, spune ca vrea sa locuiasca sub acel acoperis si de a doua zi patronul usii respective va vedea de ce e ea in stare.
A doua zi, proprietarul care o primise in casa, vede ca inainte ca ceilalti angajati sa se dezmeticeasca, ea vanduse suficienta marfa, impachetata si toti clientii multumiti.
Dupa un an, era sefa peste 6 barbati maturi.

Cand a inceput primul razboi mondial, a emigrat in SUA, travesand in 3 luni toata Asia, ajungand in Japonia si de acolo in SUA. Intre timp se maritase.
3 copii, barbat-su avea o mica afacere gen "amanet", care a dat faliment in timpul crizei '28-'33.
Atunci ea s-a hotarat sa-si deschida propriul magazin de mobila. Magazin pe care l-a dezvoltat pana la SUPER supermarket.

La varsta de 90 ... si ceva de ani, isi vinde magazinul lui Waren Buffet pentru 60 de milioane dolari, cu stocuri de 85 de milioane, desi avea o oferta de 70 de milioane de la o companie nemteasca, pe care a refuzat-o doar pentru ca isi parasise tara din cauza germanilor.

Ce face "baba" dupa aia? se plictisea...Ce sa faca ea acasa toata ziua?
In fata supermarketului pe care tocmai il vanduse, mai avea o mica locatie. Isi mai deschide un magazin de mobila, la varsta de 95 de ani, care in prima zi are vanzari de 18,000 de dolari. Parcarea nu mai ajungea de clienti, carora ea le spunea sa parcheze vis-a-vis, unde era fostul ei magazin, "ca nu se vor supara". Fostul ei super-market era condus de nepotii ei, pe care ea ii categorisea ca niste "dummy".

Evident, a izbucnit un scandal dupa aia, cand vanzarile ei luasera super-proportii, din nou. Warren Buffet o stima ata de tare, incat nu s-a bagat, desi era proprietarul Supermarket-ului pe care il cumparase de la ea.
Pana la urma, i-a propus Rose-ei  sa-i mai dea 5 milioane si sa semneze un angajament ca nu va mai face un business concurent cu al lui.
Femeia avea 99 de ani. Nu stia sa scrie in engleza.




WARREN BUFFETT'S PARTNER


She got in an argument with her son over how to run the carpet department of the store. So, she quit the business she had started in 1937 with $500 worth of furniture in the basement of her husband's second hand store, and opened a new store directly across the street. Rose Blumkin, was only 95 years old. Known affectionately as Mrs. B, she zipped around her new store, Mrs. B's Warehouse, in a motorized cart working like she always had- seven days a week and fourteen hours a day.
Three years later, she made up with her family and sold her store back to the original store and went back to work.
Her store located in Omaha is the Nebraska Furniture Mart, the world�s largest furniture store in one location. It sits on 77 acres with over one million square feet under roof and over $160 million in sales per year. It sells two-thirds of the furniture in Omaha and large department store chains, which sell furniture in other markets, refuse to sell furniture there. NFM's customer base is a radius of 300 miles.
She built it by selling furniture and carpeting at a huge discount. Rose Blumkin said the key to her success was "telling the customers what they want or should want." and "sell cheap and tell the truth."
In 1983, Warren Buffet- Omaha resident and the second richest man in the United States bought an 80% interest in Nebraska Furniture Mart on a handshake from the Blumkin family for $55 million. He said that he would want to be involved in any business Rose Blumkin was a part of even if it was a popcorn stand. Buffet had often thought of buying the store, and on his birthday just walked in and asked how much they would sell it for and wrote them a check.
About the transaction he said, I would rather have her word than that of all the Big 8 auditors. It's like dealing with the bank of England." The deal has been called the "historic Omaha handshake".
Rose Blumkin's son, Lou and grandchildren Ron and Irv as well as other family members still run the business.
She was one of eight children and grew up in a small town near Minsk in western Russia. Her father was a rabbi and her mother ran a small grocery store. She said watching how hard her mother worked motivated her to keep working and try to do better.
She married Isadore Blumkin, a shoe salesman in 1913. In 1914, Isadore fled Russia in order to avoid World War I military conscription. She followed in 1917. Rose made her way to the United States by way of Siberia and China. She had to use a little bribery to get across the border.
"I told the guard that I was buying leather for the army and I would bring back a bottle of Vodka," she once said in an interview.
"He is still waiting."
Rose Blumkin arrived in the United States not knowing a word of English and with only $66.
During the Depression, to keep her family from starving, she visited clothing stores and noted their prices. She passed out 10,000 flyers advertising that she would outfit a man from head to toe for only $5. She made over $800 in one day.
When Rose was 44 years old, in 1937, she borrowed $500 from her brother and bought furniture from the American Furniture Mart in Chicago and set up shop in the basement of her husband�s pawn shop.
She established her businesses number one principle- sell cheap. Rose priced the furniture 10% over her cost.
Her carpet suppliers sued her for violating Fair Trade Laws by selling so low. She won the case and gained considerable free publicity. Plus, she sold the judge $1400 worth of carpet when it was over.
She built her business despite the fact that manufacturers would not sell to her and banks would not loan her money. The business grew and she built a bigger store in 1948 with her savings.
Rose was a tireless worker, but loved every minute of it. She once told a newspaper, "I come home to eat and sleep, and that's about it. I can't wait until it gets daylight so I can get back to business."
When her legs started bothering her in her nineties, she bought a motorized cart nicknamed The Rose B. Rose zipped around the store and made sales. She said she drove the cart "like a Russian Cossack." If she saw a salesman standing around not helping a customer she would ram him with her cart.
She was quite blunt in her speech and was quick to fire employees she thought weren't working hard enough or had disagreements with. Her son, Lou, was there to smooth out the conflicts caused by her bluntness. He would usually hire the newly fired employee right back.
She quit the Nebraska Furniture Mart in 1988, opened her new store across the street and was soon outselling the original. When she quit she demanded $96,000 for all of the vacation time that she never took. She put up a sign in her new store that said They sell it for $104, we sell for $80." When she merged her new store back with the Nebraska Furniture Mart in 1992, Warren Buffet made her sign a non-compete agreement. She was 99 year old. To sign the papers, she had to make her mark. Rose never learned how to read or write.
She developed her business plan from the beginning and stuck with it. Part of her plan was to make customers for life. When a young couple just starting out would come in, she had all of the wholesale prices memorized and she would cut her margin to nothing. She knew that they would be back again and again through the years when it came time to buy furniture.
During the slow times during her sixty-one years of owning the store, she went as far as selling off her own families furniture to pay the employees and bills to keep the store open. Even in her later years, she left the tags on her lamps and furniture. Perhaps, in case she needed to raise money again in a hurry.
She rented the Omaha Civic Auditorium for a weekend in 1951 and held an all-out three day sale of the store�s inventory to combat the slow sales from an economy depressed by the Korean War. She sold $250,000 and eliminated all debt forever.
In 1975, a tornado nearly destroyed the entire store and caused millions in damage. But, her dream continued and they rebuilt the Nebraska Furniture Mart.
Warren Buffet in his famous letter to his shareholders wrote in 1984 about what he thought Rose Blumkin�s secrets were. He said, first, her and her family �apply themselves with the enthusiasm and energy that would make Ben Franklin and Horatio Alger look like dropouts." Second- "they define with extraordinary realism their area of special competence and act decisively on all matters within it.� Third- �they ignore even the most enticing propositions falling outside of that area of special competence."
Fourth- "they unfailingly behave in a high-grade manner with everyone they deal with." (Mrs. B boils it down to "sell cheap and tell the truth.")
Another of their business principles is "over-deliver and under promise"
Rose Blumkin was extremely generous. She donated a million dollars to the Jewish Federation of Omaha to build a 119-bed nursing home. When she was asked why? Mrs. B said that when she had first arrived in the United States the Hebrew Immigrant Society had given her a free meal. To repay them, she decided that one day she would do something nice for the Jewish people that had helped her.
During the 1930s, Rose and a friend met with supporters in her home to work for a Jewish homeland. That friend was the first prime minister of Israel, Golda Meier.
She saved The Rose, a classic downtown theater in Omaha from demolition. It is now the Rose Blumkin Performing Arts Center.
She stopped working only a few months before her death. She claimed her absence from the store was not because she was sick, but because she was lazy. She died in 1998 just shy of her 105th birthday.
Warren Buffet upon hearing of her death said, "We are partners. And in most ways, she's the senior partner. She's forgotten more than I'll ever know."










marți, 13 septembrie 2011

Genul sfatos si care le stie pe toate

Nu prea e genul meu sa filozofez deoarece, desi imi merge mintea ca motorasul, zic eu (fara a fi nimic mai mult decat o persona normala), mi-e greu sa-mi gasesc cuvintele si, mai mult, sa le astern pe "hartie".
Insa unele lucruri sunt atat de evidente, incat pot fi descrise in cuvinte simple.

De exemplu, ai de-a-face de multe ori, vrei-nu vrei, cu "sfatosii". Cei care le stiu pe toate...
Ei stiu ce e bine sau nu e pentru tine, ce se cuvine sau nu, cum "e frumos" sa te porti.
In general, au in ei o mare doza de ipocrizie. Cred ca stiti ce e aia, " nu vad barna din ochii lor dar vad paiul din ochii altora".........de exemplu:... zic ei: nu "te da" la nevasta altora, dar ei s-au dat toata viata lor la nevasta ta.

Mai mult, daca nu le asculti sfaturile, o iau ca o jignire personala, un afront. Abia asteapta cea mai mica eroare sa-ti spuna :"ti-am zis eu! Vezi?daca nu m-ai ascultat...".
De multe ori, daca ai alta parere, sau pur si simplu nu te intereseaza parerea lor, trec la actiuni de forta, incepand cu barfe, jigniri si defularea propriilor lor "dejectii mintale" in capul tau.
Ei vor sa fii ca ei, de fapt cum si-ar dori ei despre ei sa fie.
Ei nu te judeca pentru ce faci, ei te judeca pentru ca esti TU.
Trebuie sa ramai in turma, sa nu fii "altfel".

In ceea ce ma priveste, m-am ferit in general sa dau sfaturi. Fiecare e cu experienta lui de viata, educatie, propriile sentimente, trairi, temeri, experiente. Destinul fiecarui om e singular si nu se aseamana cu al altuia.

Liberul arbitru, norocul, nenorocul, intamplarea, asumarea riscului, neconventionalismul, "sa fii altfel", sa gandesti altfel, sa pui la indoiala unele cutume, sa fii tolerant ..... mi se par unele din rotitele progresului.

Sa incerci sa-ti impui propriile credinte si pareri asupra altcuiva, sa gazduiesti in mintea ta " patul lui Procust" si sa incerci sa-l aplici....mi se pare forme de badaranism, intoleranta, egoism....si la urma urmei de prostie.

luni, 5 septembrie 2011

Cum ne mai distram si noi, (unii) romanii din Londra

Nu am multi prieteni in general. Pot sa-i numar cred pe degetele de la amandoua mainile.
Mai ales in Londra, unde stau acum, foarte putini, cred ca vreo 3-4.

Amicul ABC ma surprinde zilele trecute cu un telefon: "Marius!! Fac un party! Vii?"........ " Evident, DA!" - zic eu
Amicul chipurile "pune" de un business si o petrecere e binevenita, pentru un tonus bun pe viitor. Zice el: vin tipe...nu-ti fa probleme.

Am venit cu prietena mea. In mare parte virtuala, dar 100% reala ("in flash").
A fost una din cele mai frumoase seri din ultimul an. Atmosfera destinsa, chestii interesante. Oameni din toate domeniile si cu experiente de viata deosebite.

Sarutarile si imbratisarile de care am avut parte, de la EA, nu le voi uita prea curand.

Dar eu am o vorba, din viata mea: ce e prea bine sau prea frumos trece curand. S-a verificat din nou.

duminică, 7 august 2011

Prins in miezul evenimentelor din Londra, revoltele din noaptea de 6 spre 7 august

Locuiesc de vreo luna intr-o zona din Londra numita Tottenham.
Exact unde au fost evenimentele de aseara. Mai precis, chiar pe strada unde au fost revoltele.

Aseara hotarasem sa merg cu niste prieteni intr-un club.
Cand ies din casa, strada plina de oameni, eu nu am vedere pe partea strazii, ci in spate, nu auzisem zgomote pana atunci.

Cred ca am iesit exact cand incepusera violentele. M-am amestecat printre manifestanti, majoritatea negri, sa vad ce se intampla.
Era o masina de politie arzand pe mijlocul strazii si am ramas "masca" cand din senin, exact langa mine, au inceput sa sparga o masina parcata ("saraca" masina...nu avea nicio vina) dupa care i-au dat foc.
Mai mult, in fata mea au spart o usa, nu mi-am dat seama daca era casa particulara sau magazin si au intrat inauntru. Spargeau caramizi, pentru a face dintr-una mai mute bucati si le aruncau in politie, care facusera un fel de zid de protectie din scutieri.

Oricum, dupa vreo 20 de minute am plecat, ne astepta clubul.

Pe la vreo 2 noaptea, cand am iesit din club (super-party) mergeam cu baietii pe strada. In fata noastra, o gasca de negri, mascati, au spart cateva magazine de electronice si de haine.
Am sunat la politie, dar care nu a aparat nici dupa 15 minute (de fapt nu a venit deloc, a venit dimineata, adica nu au intervenit). Astia ieseau cu bratele pline de haine de firma, plasme, telefoane.

Pana la urma am plecat dar cand sa mergem acasa, erau toate drumurile blocate. Adica nu m-a lasat sa ajung acasa, politia izolase intreaga zona si nu lasau pe nimeni sa intre.
A doua zi am dat si un interviu la BBC...chiarle ziceam, ca parca e un ghetou, dar in sens invers: te lasa sa iesi din ghetou dar nu te lasa sa intri. Chipurile ca sa prezerveze probele de la "crime scene".
Multe cladiri in flacari, manifestantii se imprastiasera, erau acum ocupati cu vandalizarea magazinelor.

M-am plimbat pe strazi pana azi la ora 15, cand am reusit sa ajung acasa pe strazi laturalnice. Thanks God...dupa 17 ore de umblat hai-hui, terminat de oboseala. Cladirile inca mai fumegau, nu departe de casa in care locuiesc.


S-ar parea ca e liniste acum. Am inteles ca au fost vreo 40 de arestari, ceva raniti, nu stiu daca si victime.

Glumeam cu un prieten: imi zice...Marius, unde te duci tu apar si problemele.
Nu mai zic ca am fost aproape sa fiu luat si eu pe sus, de catre vreo 5 negri nervosi. Adrenalina am cautat...adrenalina am avut.

Pentru cei crae nu-mi cunosc vocea (si pe mine personal), o pot auzi in timp ce faceam o transmisie in direct pentru Realitatea TV:

http://www.realitatea.net/marturia-unui-roman-stabilit-la-londra-e-o-atmosfera-terifianta-aici_860035.html



vineri, 20 mai 2011

Ce as face daca as sti ca azi ar fi ultima zi din viata mea

Subiectul mi-a fost inspirat de un topic de acest gen la un post de radio. Evident, multi barbati ziceau ca s-ar distra la maxim (femei, bautura..etc...nu ca nu ar fi si astea bune...in loc sa mori in chinuri).


M-am gandit un pic si cred ca as face urmatoarele:
- mi-as suna prieteni pe care nu i-am mai sunat in ultimul timp...poate ani. Sa vad ce mai fac, cum se simt. Evident, as evita sa le spun ce factor m-a indemnat sa-i sun dupa atata timp.
Mi-as suna fostele prietene (nu foarte multe, dar de calitate), cu care am avut relatii bune si de dragoste. Mi-as dori sa rememoram, poate, momente placute, clipe. Doar vorbind.
- as bea ceva, evident, si as fuma vreo tigare (asa scria Preda, in Morometii, Nu? "tigare")-doua, ca o relaxare plina de placere. Nu as manca prea mult, nu are sens sa te duci in Iad cu burta plina. Am citit ca unii detinuti condamnati la moarte doresc sa aiba o masa buna inainte de a muri...nu vad rostul.
- mi-as scrie impresiile din viata, invataturile, experientele placute (mai ales cele deosebite, extraordinare) precum si cele neplacute intr-un jurnal. Sau pe blog, cum ar fi acesta. Cred ca in scurta viata de pana acum, am acumullat ceva experiente. Evident, nu as avea timp decat pentru un rezumat.
- mi-as petrece ultimele clipe alaturi de parinti.
Cred ca nu le-am intors destul pentru cat au facut ei pentru mine. Nu cred ca exista un alt suporter neconditionat mai bun pe parcursul vietii decat parintele.
....

duminică, 15 mai 2011

Mihaita Nesu, ne gandim la tine

Olanda a respirat AZI pentru Nesu!VIDEO emotionant: Suporterii si jucatorii de la Utrecht au uitat de fotbal!

Utrecht a jucat azi (15/05/2011) ultimul meci din acest sezon in fata suporterilor, dar nimeni nu s-a mai gandit la fotbal. Olanda a respirat pentru Nesu
Inainte de startul partidei dintre Utrecht si AZ Alkmaar, Mihaita Nesu, romanul lovit de o accidentare ingrozitoare, a fost in centrul atentiei.
La inceputul meciului, pe teren a fost pus un steag urias al Romaniei cu chipul lui Nesu, alaturi de mesajul "Don't give up, forever Nesu", moment in care tot stadionul a  inceput sa ii scandeze numele fundasului roman.
Jucatorii si-au facut aparitia pe gazon imbracati in tricouri cu steagul Romaniei si poza lui Nesu, iar fanii au afisat zeci de bannere cu mesaje de sustinere: "Alaturi de Nesu", "Nesu, be strong", Nesu is super", "Nesu, we love you"...
Golurile marcate la meciul de azi i-au fost de asemenea dedicate lui Mihaita Nesu.




www.Sport.ro

luni, 9 mai 2011

Oamenii se schimba

In 2007 am plecat din tara pentru o perioada. M-am intors in 2009.
Unul din lucrurile pe care le-am remarcat "din prima" este cum se schimba oamenii, incepand evident de la aparente, adica fizic.
Fetele devin domnisoare, domnisoarele se implinesc si arata ca niste doamne, barbatii capata in proportii si le apar fire de par alb.
Oamenii in varsta devin si mai in varsta. La unii se vede, la altii nu.

2 ani de absenta iti arata oamenii total altfel. Sunt fericiti cei care isi pastreaza acelasi tonus, fizic si intelectual.

Voiam totusi sa ma refer la partea intelectuala, mintala.
Unii oameni au fost rai, ciudosi, capriciosi, palavragiosi (exista acest cuvant in DEX??), carcotasi. Raman la fel sau se schimba.
Apreciez totusi ca sunt oameni care reusesc sa persevereze cu inaintarea in varsta.
Cand ma refer la inaintarea in varsta ma refer la +30.
Unii dintre noi deven mai toleranti, mai ingaduitori, isi dau seama ca viciile sunt ceva rau care le afecteaza sanatatea, lor si celor dragi lor.

In ceea ce ma priveste, m-a bucurat faptul ca o fata (femeie acum) m-a contactat pe un site de socializare si mi-a zis ca sunt colegul ei de la scoala generala, de acum 25 de ani. Eu nu o stiam dupa nume si altele, dar ea ma stia, eram in clase diferite. Mi-a zis ca seman (adica m-a recunoscut...culmea..dupa poza de profil) cu Marius P. Nitica de acum 25 de ani.
De asemenea, mi-ar placea sa cred ca m-am maturizat si psihic, mental. Ultimii 2-3 ani chiar cred ca si-au pus puternic amprenta asupra mea in aceasta directie.

P.S. Cum va spuneam ca am revazut oamenii dupa 2 ani de absenta si mi-am dat seama ca oamenii se schimba incepand cu fizicul....nu am indraznit sa intreb pe nimeni cum ma vede dupa 2 ani. Mi-a fost teama de raspuns.

La buna re-intalnire, prieteni!

marți, 19 aprilie 2011

O noua aventura in viata mea abia a inceput - London, UK

Am mai locuit in Londra, in perioada 2007-2009, 2009 an in care un prost de sef si un fraier de angajat (adica eu) au hotarat sa ma intorc in Romania, pentru niste afaceri.


Romania m-a dezgustat de cand s-a deschis usa avionul (anul 2009) dar am indurat vremea urata, praful, politica damboviteana si de provincie, saracia generala, ipocrizia, mizeria umana, neseriozitatea aproape 2 ani, pana acum cateva zile.


In concluzie, m-am intors in Londra acum 2 zile si locuiesc in N-E Londrei, Walthamstow area, la un prieten, momentan plecat. Stau foarte bine, liniste, curatenie.....si gratis.
Cum am ajuns in aceasta zona din Londra, cu bagajele, ce credeti prieteni? Dau nas in nas cu doua cunostinte din Vaslui, care culmea locuiesc si pe aceeasi strada cu mine in Vaslui. Mai mult, azi m-am intalnit la un MALL (Asda) cu un fost angajator de-al meu, pe care l-am vazut ultima data acum 3 ani. Ulterior m-am tot gandit la asta, inainte de a-l intalni am stat pe o banca in parc (vremea e superba aici) vreo jumate de ora. Unii s-ar intreba: ce te-apuca sa stai pe banca in miezul zilei? Ei bine, destinul mi-a soptit sa stau pe acea banca pentru a ma intalni cu acest fost angajator la timpul si la locul potrivit. Mi-a promis un job.
Ce voiam sa zic cu asta? Este ceea ce Plesu numeste: Miracolul intalnirilor.


In rest, la tot pasul e full de negri si de toate natiile...si chiar si romani. In zona in care locuiesc cred ca e cea mai aglomerata zona de romani din Londra. Dar, in rest, e bine, sunt prezente toate magazinele importante, banci, toate facilitatile.
Caut un job sau un business....


Va tin la curent!!


Daca doriti sa vizionati superbul dialog intre Plesu si Liiceanu despre Miracolul Intalnirilor, dati click pe link-ul de mai jos (va garantez, nu veti regreta):


http://www.tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-02-27-17-49.flv&id=50%20de%20minute%20cu%20Plesu%20si%20Liiceanu

vineri, 25 martie 2011

Elisabeth Taylor

Aseara am urmarit un film foarte bun cu Liz Taylor. Criticii zic ca ar fi unul dintre cele mai bune fime ale ei.
"O pisica pe acoperisul fierbinte".

De fapt, l-am revazut, cred ca l-am mai vazut de cel putin 5 ori anterior. Dar eu am o vorba, decat sa vad un film prost, mai bine revad un film bun.
Am invatat un cuvant nou din acest film: mandasity = prefacatorie.

Cu siguranta, filmul nu ar fi fost la fel fara Paul Newman, un alt  monstru sacru al vremurilor de aur ale cinematografiei.
Paul a fost un tip extraordinr. A facut si o firma de Ketchup-sucul de rosii- pe care si-a pus si poza si a avut un mare succes. Banii incasati  din afacerea asta, din ce am citit, i-a donat unor fundatii.
A murit cu mai multi ani in urma.

Dar nu din acest motiv scriu acum. Saptamana asta, a murit Liz. Cred ca pe 23 martie 2011. Am citit ca a fost inmormantata la o zi dupa ce a murit, nu departe de Michael Jackson, prietenul ei.
M-am uita la film...si am urmarit-o pe Liz cat era de frumoasa. Foarte frumoasa.
S-ar parea ca ne paste acelasi lucru pe toti, pana la urma, fie ca suntem urati, frumosi, destepti, prosti, vedete sau oameni "simpli"; unele lucruri (si obsesii....am citit undeva ca la americani obsesia mortii, constientizarea si neintelegerea faptului ca pana la urma vor muri...ii "termina" psihic) ne urmaresc toata viata.

Cu siguranta unul ne va prinde, mai devreme sau mai tarziu: Death.

duminică, 20 februarie 2011

This is something we should all read at least once a week!


1. Life isn't fair, but it's still good.  
 Viata nu este corecta, dar este totusi frumoasa.

2. When in doubt, just take the next small step.
 Cand ai dubii, fa doar un pas mic inainte.

3. Life is too short to waste time hating anyone. 

Viata e prea scurta sa o pierzi urand pe cineva.

4. Your job won't take care of you when you are sick.  Your friends and parents will.  Stay in touch.  

Slujbei tale nu-i va pasa de tine cand esti bolnav. Prietenilor si parintilor  tai insa le vor pasa. Tine legatura cu ei.

5. Pay off your credit cards every month. 

Plateste-ti datoriile in fiecare luna.

6. You don't have to win every argument.  Agree to disagree.  

Nu trebuie sa castigi fiecare disputa. Accepta ca pot fi alte opinii.

7. Cry with someone.  It's more healing than crying alone.  

Plangi cu cineva. E mai bine decat sa plangi singur.

8. It's OK to get angry with God.  He can take it.
  Nu e nicio problema sa te superi pe Dumnezeu. El o poate duce.

9. Save for retirement starting with your first paycheck.  

Economiseste pentru pensie incepand cu primul salariu.

10. When it comes to chocolate, resistance is futile.
Cand ajungi la ciocolata, rezistenta e inutila.

11. Make peace with your past so it won't screw up the present.
  Fa pace cu trecutul tau ca sa nu-ti ruinezi prezentul.

12. It's OK to let your children see you cry.
  Este in regula daca te vad copii tai plangand.

13. Don't compare your life to others.  You have no idea what their journey is all about.
 Nu compara viata ta cu a altcuiva. Nu poti sti ce si cum  au facut altii.

14. If a relationship has to be a secret, you shouldn't be in it.
  Daca ai o relatie care ar trebui sa fie secreta, nu ar trebui sa fii in ea.

15. Everything can change in the blink of an eye.     

  Totul se poate schimba intr-o clipire de ochi.

16. Take a deep breath.  It calms the mind.

   Rasufla adanc. Iti va calma mintea.

17. Get rid of anything that isn't useful, beautiful or joyful.

   Scapa de tot ce nu este folositor, frumos sau distractiv.

18. Whatever doesn't kill you really does make you stronger.
   Orice nu te omoara, te face mai puternic.

19. It's never too late to have a happy childhood.  But the second one is up to you and no one else.
  Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita. Dar a doua copilarie depinde numai de tine si de nimeni altcineva.

20. When it comes to going after what you love in life, don't take no for an answer.
 Cand vine timpul pentru ceva ce iubesti in viata, nu accepta un NU.

21. Burn the candles, use the nice sheets, wear the fancy lingerie.  Don't save it for a special occasion.  Today is special.
 Aprinde lumanarile, foloseste cearsafuri dragute, poarta o lenjerie buna. Nu le pastra pentru ocazii special. Ziua de azi e speciala.

22. Over prepare, then go with the flow.
  Pregateste-te bine inainte, apoi du-te catre tinta.

23. Be eccentric now.  Don't wait for old age to wear purple.
   Fii excentric acum. Nu astepta pina la batranete ca sa porti roz.

24. The most important sex organ is the brain.
  Cel mai important organ sexual e creierul.

25. No one is in charge of your happiness but you.  

  Nimeni nu este responsabil pentru fericirea ta, decat tu.

26. Frame every so-called disaster with these words 'In five years, will this matter?'
  Incadreaza toate asa-zisele dezastre in aceste cuvinte: “In cinci ani, asta va conta?”

27. Always choose life.
  Intotdeauna alege viata.

28. Forgive everyone everything.
 Iarta-le tuturor totul.

29. What other people think of you is none of your business. 

 Ce altii cred despre tine nu te intereseaza.

30. Time heals almost everything.  Give time time.
 Timpul vindeca aproape orice. Da-i timpului rabdare.

31. However good or bad a situation is, it will change.

  Oricat de buna sau rea este o situatie, ea se va schimba.

32. Don't take yourself so seriously.  No one else does.
  Nu te lua prea tare in serios. Nimeni nu te ia.

33. Believe in miracles.

  Crede in miracole.
34. God loves you because of who God is, not because of anything you did or didn't do.
  Dumnezeu te iubeste pentru ca e D-zeu, nu pentru ce ai facut sau nu ai facut.

35. Don't audit life.  Show up and make the most of it now.
   Nu judeca viata. Ia cat de mult poti din ea acum.

36. Growing old beats the alternative -- dying young.
  Sa imbatranesti bate alternativa - sa mori tanar.

37. Your children get only one childhood.
  Copii tai au o singura copilarie.

38. All that truly matters in the end is that you loved.
  Tot ca va fi contat pana la urma in viata e ceea ce ti-a placut traind-o.

39. Get outside every day.  Miracles are waiting everywhere.
  Iesi in oras zilnic. Miracolele asteapta peste tot.

40. If we all threw our problems in a pile and saw everyone else's, we'd grab ours back.
  Daca ne neglijam problemele si ne ocupam de problemele altora, ne va lua de spate.

41. Envy is a waste of time.  You already have all you need.
  Invidia este o pierdere de timp. Deja ai tot tot ce-ti trebuie.

42. The best is yet to come.
  Ce e cel ai bun "e pe vine" .....adica asteapta sa vina.

43. No matter how you feel, get up, dress up and show up.
   Nu conteaza cum te simti, scoala-te, imbaca-te si fa-ti aparitia.

44. Yield.
 Las-o balta! Uita!

45. Life isn't tied with a bow, but it's still a gift.

  Viata nu este legata cu o banderola, dar este totusi un dar.

Its estimated 93% won't forward this.  If you are one of the 7% who will, forward this with the title '7%'.